M-am nascut intr-o familie in care nu domnea armonia. Tatal meu a fost alcoolic, iar mama mea o femeie care, prin comportamentul ei, nu l-a ajutat foarte mult sa se schimbe.Nu cunosc motivul pentru care familia mea era intr-un punct atat de critic. Probabil erau asa din cauza ca nu-L cunosteau pe Dumnezeu. Cert este ca Dumnezeul meu nu a vrut sa ma lase in mijlocul acelei familii si de aceea la varsta de 1 an si 8 luni am fost incredintata spre adoptie unor oameni minunati care nu au fost binecuvantati cu copii( sora bunicii din partea tatalui meu). Pentru ca tatal meu adoptiv avea multe conostinte la partid, aici am avut de toate din punct de vedere material, lucruri pe care alti copii nu le aveau pe vremea comunismului. Dar din punct de vedere spiritual nu au putut sa ma invete mai mult decat stiau si ei ( sa merg la biserica ortodoxa, sa pun lumanari pentru cei morti si pentru cei vii, sa zic cate un Tatal Nostru, sa tin post cand pot si, foarte important, sa ma spovedesc si sa ma cuminec la preot pentru ca prin acest preot, Dumnezeu sa-mi ierte pacatele).
Dar Dumnezeu m-a ales si m-a iubit inca dinainte ca eu sa-L cunosc si de aceea a pus chiar langa casa mea o familie de crestini, care aveau o fata de o varsta cu mine si cu care m-am imprietenit imediat. Impreuna cu acesti oameni am fost pentru prima data intr-o biserica baptista, intr-o biserica unde se predica Cuvantul lui Dumnezeu. Desi eram un copil si nu intelegeam prea multe, Dumnezeu si-a aruncat samanta in sufletul meu, samanta care a incoltit peste ani. Il slaveam pe Dumnezeu prin cantare si poezie in biserica baptista din Paclisa, asta pana cand mama mea adoptiva a considerat ca deja am mers cam mult la pocaiti si ca ar fi cazul sa ma opresc. Nu de mult, vorbind cu unul dintre baietii vecinilor mei, mi-a spus ca atunci cand m-am dus sa-i anunt cu durere decizia mamei mele, le-am zis ca oricum ma voi pocai cand o sa cresc. Eu nu mi-am mai amintit acest lucru, dar Domnul nu a uitat si a facut in asa fel incat eu sa-mi tin cuvantul dat. Slava Lui pt. ca El este credincios cuvantului dat chiar si atunci cand noi uitam.
Din acel moment am rupt-o cu biserica si am inceput sa cunosc placerile lumii acesteia: minciuna, injuraturile, chefurile, mai apoi baietii, fumatul si multe alte lucruri urate. Am uitat complet de Dumnezeu si de toate lucrurile frumoase pe care le-am invatat in biserica baptista.
Dar samanta fusese aruncata si oricat am incercat sa inabus mugurii, acestia au incoltit si dorul de Dumnezeu nu-mi dadea pace. Duceam o viata desarta si, simtind ca-i lipseste ceva, am inceput sa caut. Si Dumnezeu s-a lasat descoperit intr-un mod deosebit: prin intermediul televiziunii, printr-o emisiune a fratelui Marius Hategan, la sfarsitul anului 2000. Domnul ma astepta cu bratele deschise si m-a primit cu mare drag, asa cum primeste pe fiecare copil al sau care se pierde de turma si revine mai apoi. De atunci Il cunosc, dar L-am mintit timp de 10 ani ca o sa fac legamantul cu El, timp in care Dumnezeu a avut rabdare cu mine si chiar mi-a vorbit si m-a binecuvantat in cele mai frumoase moduri. Dar m-a si mustrat uneori pt ca meritam. De multe ori in acest timp L-am rugat pe Domnul sa nu-si intoarca fata de la mine si sa nu-mi impietreasca inima ca atunci o sa fiu pierduta. Si ii multumesc ca m-a ascultat si nu m-a lasat. Ba mai mult: mi-a scos in cale oameni si imprejurari prin care sa ma faca sa ma hotarasc pt.El. Asa ca anul trecut, dupa foarte mult timp cand am lipsit de la biserica m-am hotarat (calauzita de Duhul Sfant) sa vin in dupa masa zilei de 18 octombrie la aceasta biserica. Atunci fratele pastor a anuntat ca incepand din data de 25 octombrie va incepe cateheza si cei care vor sunt asteptati sa studieze Cuvantul. Primul meu gand a fost: ,, ASTA E PT TINE!!! AI GRIJA!!! POATE FI ULTIMA CHEMARE!!!,, Si am ascultat acest gand. Am o sora draga aici in biserica, care a fost pt mine in tot acest timp un mare sprijin, in primul rand moral ( fara incurajarile ei as fi renuntat de mai multe ori ) , dar si din alt punct de vedere ( timp de 5 luni in fiecare duminica dimineata la ora 8.50 ma ducea cu masina ca sa ajung la cateheza, ea urmand sa se intoarca dupa fam ei). Domnul sa-i rasplateasca pt tot!!!
Dar pt ca timpul botezului se apropia si eu tot nu eram hotarata 100% , Dumnezeu s-a folosit de o lucrare de Evanghelizare din Paclisa pentru a ma cerceta si a ma face sa ma abandonez total in Bratul Sau. Atunci, intr-o seara minunata de 23.02.2010, inima mea s-a deschis pentru a-si primi Domnul, pentru a-L lasa sa-si ocupe locul pe tron, pentru a umple golul din suflet cu singurul care-l poate umple: Duhul Sfant. De atunci plutesc, dar nu plutesc pt ca sunt aeriana, ci plutesc pt ca sunt libera, pt ca Dumnezeu m-a eliberat si mi-a dat pacea dupa care tanjam de atata timp. Ii multumesc Domnului pt lucrarea pe care a facut-o in viata mea, ii multumesc pt lucrarea pe care o va face in familia mea si Il iubesc nespus pt ca El m-a iubit primul si pe cand eu nu Il cunosteam, a suferit si a murit pt pacatele mele. Daca in aceasta sala e cineva care nu Il cunoaste pe Dumnezeu si vrea sa-L cunoasca, trebuie sa-si faca timp sa stea de vorba cu El pt ca Dumnezeu se lasa usor descoperit daca Il cauti sincer. Si imaginati-va ca viata fara El e ca un meci de fotbal fara minge. Imaginati-va o mana de oameni care alearga pe terenul de fotbal dupa…nimic. Asa alergam si noi in lumea asta daca nu-L avem pe Dumnezeu. Alergam dupa…nimic.
Iti multumesc Doamne si legalizez relatia mea cu Tine prin botez si ajuta-ma Tu sa stau in Corabia Mantuirii Tale si, chiar daca pe Marea Vietii vor fi furtuni, fi Tu cel care le tine sub control si ajuta-ma ca, pana la intalnirea cu Tine in Imparatia Ta, sa Te urmez, sa Te laud, sa Te slavesc si sa- Ti slujesc in orice clipa, iar Tu, Doamne, curateste-ma si sfinteste-ma pe tot parcursul drumului pana la Cer, pt ca atunci cand voi pasi pe poarta Raiului sa fiu asemeni Tie , desavarsita.
,,FIINDCA ATAT DE MULT A IUBIT DUMNEZEU LUMEA, CA A DAT PE SINGURUL LUI FIU, PENTRU CA ORICINE CREDE IN EL, SA NU PIARA CI SA AIBA VIATA VESNICA.,,
IOAN 3:16
MOARTE SPRE VIATA
Pleca multimea din cetate
Spre Dealul Capatanii, sus.
Si duc pe Unul ce cara in spate
Un sac de pacate, ei zic ca-i Isus.
Unii zic ca prea se crede
Imparat peste iudeu,
Altii zic ca indraznit-a
Sa-si zica Fiu de Dumnezeu.
Ma uit la El, nu-mi vine-a crede
Ca este chiar asa de rau.
E-asa frumos, privirea-i blanda!
Eu cred ca este Dumnezeu!
Dar, daca-Acesta este Unsul,
Ce e cu sacul de pacate?
Imi fac loc, ajung la Dansul
Si Il intreb ce duce-n spate?
El se intoarce-ncet spre mine
Cu ochi-n lacrimi de iubire.
Si-mi zice: ,,Eu sunt, Mireasa Mea, vezi bine!
Eu sunt, Vesnicul tau Mire!
Ce duc in sacul greu din spate?
Povara grea ce ti-am luat.
Pacatul ce ducea la moarte,
De care te-am eliberat. ,,
Si ce vor face-acum cu Tine,
Isuse-al meu, bun Imparat?
,, La Golgota de bunavoie
Muri-voi pentru-al tau pacat.
Dar nu te teme, Eu muri-voi
Spre a-nvia a treia zi.
Si pe oricine crede-n Mine
De-acum-nainte-oi mantui. ,,
De peste 2000 de ani, Hristosul
A parasit al sau mormant.
Eu am crezut si sunt nascuta
Din apa si din Duhul Sfant.
Si, daca vrei, deschide-i si tu
Al sufletului tau zavor.
Isus sa intre, sa se-aseze
Sa-ti fie Domn, Mantuitor.
Luiza Cristea
AMIN
